Povestiri din ambele secole/Lucian Pop

Cartile lui Lucian Pop sunt culegeri succinte de proze scurte, de versuri, scenete dialogale sau de-a dreptul piese de teatru. Are alonja, chiar daca nu si suflu pentru ambele desfasurari epice. Scrie scurt, dar bine. Si, cum pot marturisi acum, dupa colaborari alerte si repetate scrie si des. Ideile ii vin una dupa alta. Tonul este inconfundabil. Ca e vorba de martieni sau de greci, insii care ii populeaza universul poarta nume ardelenesti. O insula utopica se numeste Felicia. Stalin si Hitler, Ceausescu si alte intruchipari ale Dictatorului se scurg in pozele lui Lucian blajin si familiar, ca o inghetata la cornet purtata prin soare spre casa, intr-un august cotropitor. SF-ul nu e SF, realismul nu e realism, iar magia e mereu magie, fara a fi si sud - americana. De la o proza la alta si de la un an la altul, colectia lucianiana se mareste, dospeste si curand va ajunge la dimensiuni corozive.