Viata sensibila/Emanuele Coccia

Ceea ce cultura noastra ne-a obisnuit sa numim arta este ansamblul tehnicilor care fac sa existe experientele noastre cele mai intime si intreaga lume, pentru o clipa, ca pura realitate sensibila intr-un spatiu tert, distinct de acela al obiectelor si simultan autonom de ambele. Daca intalnirea cu arta este intotdeauna paradoxala si nelinistitoare, este tocmai pentru ca, dincolo de orice continut, ea ne invata ca pe langa sfera subiectelor si aceea a obiectelor exista o a treia sfera, in care tot ceea ce exista altundeva asuma o realitate, un statut diferit fara ca prin asta sa devina de nerecunoscut. La aceasta terta sfera noi accedem mult mai adesea decat credem, si nu doar prin medierea estetica: ea ocupa o parte extrem de vasta a realului si nici arta, nici pur si simplu cele cinci simturi nu sunt cele care ne permit sa intram in relatie cu lumea inca neexplorata a sensibilului. Am propus sa numim viata sensibila orice relatie (nu neaparat aceea garantata de perceptie si actualizata de cele cinci simturi organice) cu aceasta sfera.